CERCUL MILITAR AL SUBOFIŢERILOR ORADEA

iulie 3, 2024 by

Istorie Locala

Preşedintele de onoare, generalul Ilcuşu, atrăgea atenţia Comitetului de conducere a Cercului Subofiţerilor din Oradea cu privire la întocmirea actelor de gestiune şi recuperarea sumelor depuse la băncile falimentare[2]. Din totalul membrilor aflaţi în evidenţele Cercului la Adunarea generală au fost prezenţi 249. Din cuprinsul dării de seamă, prezentate în Adunarea generală, reţinem că veniturile Cercului proveneau din cotizaţia membrilor (153.895 lei), la care s-au adăugat 5.473 lei dobânzi. Cheltuielile generale s-au ridicat la 36.847 lei, deşi bugetul aprobat prevedea cheltuieli de 65.500 lei. Totalul capitalului realizat, din 1928 până în februarie 1936, a fost de 684.933 lei, din care numai pe timpul conducerii Preşedinţiei active a maiorului Leon Vasilescu capitalul Cercului a sporit cu 470.880 lei[3]. În bugetul de venituri şi cheltuieli, pentru exerciţiul financiar pentru 1936, figurau fonduri pentru achiziţii de cărţi pentru bibliotecă de 1.185 lei, subvenţii pentru biserica militară din cetate de 5.000 lei, pentru crucea „Răstignirea” (de la catedrala ortodoxă) 2.000 lei, etc[4].

Anexa nr.2"cercul

După al doilea război mondial, Cercul Militar a revenit în garnizoana Oradea. La ordinul nr.336 din 17 mai 1946, colonelul Vasile Forna, comandantul Garnizoanei Oradea, raporta ministrului de război faptul că Cercul Militar Oradea a fost evacuat de Regimentul 1 Infanterie Fortificaţii, dar nu se cunoşteau date cu privire la patrimoniul existent al acestuia. Se ştia însă faptul că la acea dată fostul său local, din cazarma Regele Ferdinand, era în totalitate ocupat de trupele sovietice. Prin urmare, pentru Cerc s-a alocat un spaţiu impropriu în cazarma Regimentului 18 Infanterie. În baza ordinului general nr. 37, din 29 iunie 1946, s-a trecut la organizarea de activităţi şi manifestări specifice, corespunzător sezonului, iar beneficiile rezultau din perceperea unor taxe la invitaţii, biletele de intrare, şi diferenţa de preţ la tombolă şi bufet. Veniturile astfel obţinute trebuiau virate în contul Casei Cercurilor Militare. Datorită sărăciei de după război toate manifestările trebuiau sprijinite de economatele garnizoanelor şi de formaţiunile de servicii pentru aprovizionarea bufetului. Pe 6 august 1946, custodele Cercului subofiţerilor, plutonierul major şef Dumitru Domocoş, înainta comandantului garnizoanei un proces-verbal întocmit la Adunarea generală a subofiţerilor şi hotărârea privind reţinerea a 0,40% din soldă ca şi cotizaţie lunară[5]. Cât priveşte terenurile care erau în proprietatea Cercului Subofiţerilor, conform evidenţelor de carte funciară, acestea au fost: un loc de casă cuprins în CF nr. 4433, nr. serial 2-3, nr. topo 8906/1 în întindere de 79 st.p. şi topo 8906/2, în extindere de 165 st.p., deci în total 234 st.p, sau 842 mp Terenul a fost cumpărat de Cercul subofiţerilor Oradea în 1940, cu suma de 500.000 lei, şi valora 10.000.000 lei în 1946, când colonelul Enatescu înainta raportul[6]. Până la data încheierii cercetării noastre nu am identificat cu precizie localizarea CF-ul, respectiv nu am putut identifica în teren acel amplasament. Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor, la solicitarea noastră, ne-a eliberat xerocopii după CF-ul în cauză, dar niciodată referitor la serialul 2-3 şi dezmembrarea numărului topografic. Deoarece nu dispunem, deocamdată, de contractul de vânzare-cumpărare prin  care Cercul Subofiţerilor Oradea a dobândit acel imobil, ne rezervăm dreptul de a continua investigaţia, în paralel cu ipoteza că acel imobil nu a fost transcris în coala funciară, ştiute fiind două lucruri: cedarea teritoriului în 1940 şi încadrarea acelui oficiu cu funcţionari al căror interese erau contrare celor româneşti, chiar şi după 12 octombrie 1944.

 

Summery

N.C.O Military Circle Of Oradea

 

            The writer presents some information’s about the foundation and the running of this institution inside the garrison of Oradea . Also, there are added in some development programs and financial aspects pertinent to dues, the attraction of funds and the buying process of a terrain for building our own residence.



[1] Arhivele Militare Române,  fond 1989, dos. f.n./ 1934, p. 30

[2] Ibidem, p. 40

[3] Ibidem, p. 42

[4] Ibidem, p. 43

[5] Ibidem, dos. 118, p. 238

[6] Ibidem, p. 216

Written By

Istorie Locala

Istorie Locala

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *